Daca sunteti parintii mai multor copii, in mod inevitabil veti face comparatii intre ei. Parintii  fac acest lucru de multe ori, desi nu este intotdeauna cel mai sanatos mod de a privi copiii dumneavoastra.

Copiii difera in general intre ei prin marime, aspectul fizic, dezvoltarea fizica si abilitati, competente lingvistice, dezvoltarea cognitiva si abilitati, personalitate. Si fratii intre ei pot avea aceste diferente.

Probabil va intrebati cum e posibil sa fie atat de diferiti, daca au aceeasi parinti, in aceeasi casa, sub aceleasi reguli. De exemplu, baietii sunt de multe ori mai activi si mai mobili, in timp ce fetele pot intelege limba mai devreme.

Si personalitatea poate fi afectata de ordinea nasterii,  pentru ca parintii au tendinta sa-si trateze copiii in mod diferit, in functie de ordinea lor de nastere.

Primii nascuti tind sa fie mai responsabili si mai maturi decat fratii lor, pentru ca parintii se asteapta sa fie „fratele mai mare” sau „sora mai mare”.copiii cei mai tineri tind sa fie spirite mai libere si mai glumete.

Pe cand isi face aparitia „cel mai mic”, regulile din casa s-au relaxat considerabil si find cel mai mic, nu trebuie sa concureze niciodata pentru atentie cu un alt copil.

Copiii din mijloc tind sa fie usor manierati si detinatorii de pace. Ei sunt prinsi intre fratii mai mari dominatori si mascaricii cei mai mici, gasindu-si confort in crearea si urmarea rutinei.

Alte trasaturi, cum ar fi culoarea parului sau inaltimea copiilor, sunt determinate de natura. Puteti avea un fiu care arata exact ca mama, unul care este imaginea leita a tatalui, si un al treilea care nu seamana cu nimeni in particular.

Abilitatile cognitive si dezvoltarea limbajului ar putea sa depinda de natura si nutritie. Vorbitul, in special, difera foarte mult de la copil la copil, chiar si in cadrul aceleiasi familii.

Se poate ca primul copil sa fi mers deja la 10 luni. Poate sa fi fost mai slabut, si sa nu fi avut prea multe obstacole in miscare. Daca al doilea copil este mai dolofan, probabil va fi mai lent la capitolul miscare.

In plus, probabil ca a fost mult mai usor sa il ajutati si sa il sustineti pe primul copil la mers. La al doilea, este mult mai greu sa faceti asta, cand trebuie sa si vedeti de fratele mai mare.

Vestea buna este ca desi, un copil se dezvolta mai incet in unele zone, cei mai multi ajung la un curs de dezvoltare normal. Vestea proasta este ca, uneori parintii isi compara copiii cu voce tare.

Acesti parinti incearca sa stimuleze o concurenta sanatoasa intre un copil perceput ca fiind lenes, si unul care face bine intr-o anumita activitate. Comparatia intre copii, mai ales in fata lor, nu este deloc o idee buna.

Rezultatele atitudinii de concurenta nu sunt aproape niciodata bune. In plus, copilul mai „lenes” se va simti tradat de catre parinte, pentru ca in mintea lui, parintele isi arata favoritismul fata de fratele „mai bun”.

Daca comparati trasaturile pozitive si negative in randul copiilor dumneavoastra, acest tip de gandire poate face ca, comportamentul copilului tau sa para mai rau decat este in realitate. In plus, poate duce la o exagerare in perceeptia dumneavoastra despre comportamentul copiilor.

Poate fi foarte dificil sa nu va comparati copiii intre ei, poate chiar imposibil sa nu constati asemanarile si diferentele dintre ei. Incercati sa aveti  mintea deschisa atunci cand vine vorba de personalitatea si nevoile specifice fiecarui copil. Copilul tau, care este mai dificil, probabil ca nu incearca sa te supere, ci doar cauta mai multa atentie.

De asemenea, retineti ca poate ceea ce functiona ca disciplina pentru copilul tau mai in varsta, poate parea un cadou pentru celalalt, si ceea ce ajuta un copil sa inteleaga un concept, se poate ca pe celalalt sa nu il ajute.

Vizualizarea fiecarui copil din casa ca o persoana diferita, care nu are nimic de-a face cu fratii sau surorile lui poate fi dificila, dar asta este ceea ce parintii se straduiesc sa faca, cu scopul de a creste copii fericiti, care sfarsesc prin a-si iubi fratii, in loc sa concureze cu ei.