Un rol important in patologia infectioasa la copil il reprezinta hepatitele virale, dintre care cele mai frecvent intalnite sunt: hepatita virala A, hepatita virala B si hepatita virala C. De asemenea, exista si alte virusuri ce pot provoca hepatita virala, dar frecventa lor este mult mai mica in practica medicala.

 Hepatita virala A

Se intalneste cel mai des, virusul fiind transmis prin materii fecale. Cel mai mare risc de contaminare se constata la aproximativ 50 de zile dupa ce a aparut icterul.

Contaminarea se face de la materiile fecale ale bolnavului prin maini murdare, fructe si legume insuficient spalate, muste, apa contaminata datorita defectarii conductelor ori prin consumul de apa din izvoare si rauri murdare.

Exista mai multe perioade ale bolii si anume: perioada de debut, perioada de stare si perioada de convalescenta. In perioada de debut, poate aparea un sindrom gripal asociat cu greturi, inapetenta si varsaturi. Aceasta perioada dureaza in general o saptamana.

Medicul poate constata o marire a ficatului, care este dureros la palpare, iar in acest caz, in urma unor investigatii de laborator, se poate preciza diagnosticul de hepatita virala A.

In perioada de stare a bolii apare de obicei icterul. Acesta este reprezentat de o ingalbenire a pielii si a mucoaselor si de cele mai multe ori, este insotit de urina inchisa la culoare si de scaun decolorat.

La examenul fizic, medicul observa un ficat marit ca volum si dureros la palpare, iar uneori poate aparea si marirea splinei (splenomegalie). In aceasta perioada, pot fi prezente si alte semne, ca dureri ale articulatiilor ori aparitia unor pete pe corp.

Aceasta faza dureaza, in general, pana la 4 saptamani. Daca icterul dureaza mai mult timp, iar starea copilului se agraveaza si apar semne ca ascita sau tulburari de coagulare a sangelui, evolutia este nefavorabila.

Perioada de convalescenta poate dura 1-3 luni, hepatita A neevoluand spre hepatita cronica. De asemenea, este important de stiut ca hepatita A confera o imunitate specifica la virusul A, iar copiii si tinerii au o receptivitate mai mare fata de aceasta boala, evolutia fiind simpla, spre deosebire de celealte tipuri de hepatita.

In hepatita A apar modificari in analizele de sange si anume: cresterea bilirubinei conjugate, cresterea transaminazelor sau cresterea timpului de protrombina.

Orice copil infectat cu hepatita A este internat in spital, unde tratamentul este individualizat in functie de forma de boala si de varsta. Pe masura ce acesta isi recapata pofta de mancare si toleranta digestiva revine, se va trece la o alimentatie normala, din care nu trebuie sa lipseasca principiile alimentare de baza.

Foarte importante sunt masurile de profilaxie, iar printre acestea se regasesc: spalarea mainilor intotdeauna inainte si dupa masa, folosirea tacamurile spalate riguros sau a celor de unica folosinta, dezinfectarea toaletei, educarea individului de a consuma apa necontaminata (din surse sigure), consumul fructelor si legumelor numai dupa ce acestea au fost spalate.

 Hepatita virala B

Acest tip de hepatita se transmite pe cale sanguina (transfuzii sau injectii) si sexuala. Printre cei cu risc mare de contaminare se numara copiii din casele de copii, cei care fac hemodializa si cei care sufera de hemofilie. Perioada de incubatie variaza de la 3 la 10 saptamani.

Hepatita de tip B are un debut mai insidios (mai lent), iar semnele clinice care o caracterizeaza pot fi febra, marirea ganglionilor si aparitia unor eruptii la nivelul extremitatilor.

Copiii care fac aceasta boala pot ramane purtatori de virus B si pot transmite mai tarziu boala. Cu toata severitatea imbolnavirii, de cele mai multe ori, ea evolueaza fara complicatii grave. Exista insa si cazuri grave, dar rare, cu recadere, iar altele, cu evolutie nefavorabila, care duc la o hepatita de tip fulminant.

De asemenea, se gasesc si cazuri cu evolutie spre o hepatita cronica persistenta sau spre o hepatita cronica activa.

Pentru a preveni imbolnavirea, se practica imunizarea activa prin vaccin la toate grupele cu risc crescut (nou-nascuti, sugari, prescolari, copii aflati in institutii de ocrotire).

In tara noastra, in ultima vreme, a scazut incidenta purtatorilor de virus B prin introducerea seringilor de unica folosinta.

Hepatita virala C

Hepatita C este cauzata de un virus descoperit de putina vreme, iar cea mai raspandita cale de transmitere e cea prin intermediul transfuziilor. De asemenea, o predispozitie la a contacta virusul o au si consumatorii de droguri, prin intermediul seringilor nesterilizate.

In hepatita C nivelul transaminazelor este foarte mare, diagnosticul este serologic, iar ca tratament se foloseste cu succes interferonul, care se pare ca ar rezolva in jur de 80% din cazuri.

Uneori, la copii se mai intalnesc si alte doua forme de hepatita: hepatita cronica persistenta si hepatita cronica agresiva.

Simptomele care apar in hepatita cronica persistenta sunt, in general, descrise prin inapetenta si oboseala. Ficatul este marit, uneori si splina, iar daca se face biopsie hepatica se poate confirma diagnosticul.

De obicei, nivelul transaminazelor in sange este foarte mare, evolutia este relativ buna, copilul trebuie sa aiba o alimentatie normala, bogata in proteine si glucide. Nu se indica regimuri restrictive.

Hepatita cronica agresiva se pare ca este produsa de virusul B si C sau de unele medicamente, cum ar fi Isoniazida. Incidenta acestei afectiuni este mai mare la fete decat la baieti, constatandu-se ca se poate asocia cu alte boli autoimune.

Boala se poate manifesta cu icter, oboseala, febra, inapetenta, dureri la nivelul articulatiilor. La palpare medicul poate observa marirea volumului ficatului si splinei, iar pe piele se remarca stelute vasculare.

In sange se constata cresterea gamaglobulinelor. “Antigenul australian” este prezent, iar diagnosticul se poate pune prin biopsie hepatica. In hepatita cronica agresiva este necesar un tratament de lunga durata sub stricta supraveghere a medicului specialist.